Meditatie III

Cu Dumnezeu de partea mea
Stiu ca voi muri...

Nimicul, Totul, Inceputul, Sfirsitul!

Am fost creati pentru a idolatriza,
Un cult, o viata a manifesta
Si o incredere orbita
Pentru lumea innebunita.

Iata, Stapine! Poemul ti-L inchin:
O alta constientizare a nimicului crestin...
Nu aduc nimic nou aici,
Si Tu, cred, Te-ai satura de critici.

Eu nu mai critic de ceva vreme,
Dar nici nu mai astept semne...
O!, Mare Ceasornicar!
Schimba bateriile, macar...

Sfirsitul, Inceputul, Totul, Nimicul!

Cu Dumnezeu de partea mea
Stiu ca voi muri...

Pe un Piedestal

Printre serii de nimicuri ma preling
Iar mastile ceramice pleaca zimbind,
Lasindu-ma singur in lumea de-asfalt.

Ma urc incet pe un piedestal inalt.

Printre norii lacrimind voi muri,
Pasarile venind, plecind, vor urmari
Trecerea mea in nefiinta.

Nimeni nu va aprecia a mea straduinta.

Printre sufletele mov voi cobori
Si norii, porumbeii albi voi uri
Si ma voi arunca in abis.

Pe lumea mea niciodata nu a nins.

Muza fara de Cintec

In penumbra salasluieste Ea!
Dar pare compusa din lumina:
Cu ochii ce radiaza dragostea divina
Incalzeste aproape orice suflet!
Iar cu al ei vesnic zimbet
Imi imbata intotdeauna mintea...

Faptura, din Cer esti cioplita!
Fara de suflet si far-de pudoare
Imi ridici probleme si doar o intrebare,
Caci ma poti arunca in negura!
Cu a ta inima ce nimeni nu o fura
Provoci teama, o teama cumplita...

Esti muza ce cintec nu are!
Nimic nu te poate descrie:
Nici poze, statui si nici poezie,
Poate doar vis, dar nu e destul!
Stau si te privesc nesatul
Gindindu-ti pe fata intiia raza de Soare...

Tu umblii in stofe alese,
Eu in moravuri neintelese!

Tu desertul stai de-l veghezi,
Eu pururi stau in livezi!

Tu intrebi de intr-adevar exista,
Eu rid de tot ce misca!

Tu esti desprinsa din alta era,
Eu sint o hiena efemera!

Tu ai sufletul departe dus,
Eu ramin cu hoitul in apus...

Imn pentru Zeitele Omenirii

O, Nereusita si Agonie, Voua ma inchin!
Primiti acest imn adus din suflet!
Iara voi, Muze sublime, faceti cintul curat
Si duceti-l, dara, la urechile Lor!

Surori ale aceluiasi Parinte,
Mame ale aceluiasi Fiu,
Zeitele Supreme ale omenirii
Aduc cu Ele doar Pustiu.

Prima este cea mai vesela dintre toate.
Iubeste oamenii si ii reviziteaza,
Sta, se uita si mereu ii intampina
Cu intunecarea, cea de amiaza.

Arareori, doar, mai uita de om,
Lasandu-l singur cu fericirile sale.
Dar intotdeauna regreta acest fapt:
Omul ramane necajit cu amagirile reale.

Si alerga de zor, din casa in casa,
Raul sa il preintampine iarasi,
Caci la capatul facerilor omenesti
Sade numai Nimicnicia gales.

Nu pot decit sa te laud, Zeita,
Pentru chinuri si corvoada,
Caci nimicul omului il opresti
Si ii ascunzi nenorocita-i soarta.

Agonia, insa, e mereu intristata.
Se opreste in sufletul de om
Sa-l tina in brate, sa-l ocroteasca,
Sa-l aduca intr-un pur somn.

Doar cind Nereusita nu ajunge,
Apare Ea, cu vorbele-I dulci,
Spre a alina distrugerea sufleteasca
A inca unei zadarnice munci.

Cind un moment liber are,
Ingina un cantec de amarnica jale
Cu glasu-I limpede si sumbru,
Doar din cea mai adinca vale.

Iti multumesc, dara, Zeita Mama,
Caci daca am fi fara de tine,
Am duce o viata sumbra:
Doar chinuri, regrete si suspine!

Membrana...

Timpul nu imi poate imbatrini pielea
Si nici risul nu poate zbirci.
Doar tu...

Nici acul nu se poate strecura
Si nici piatra nu poate zdrobi.
Doar tu...

Nici doctorul nu poate reface
Si nici orisicare medicament.
Doar tu...

Vinul si Painea

Cu acorduri invechite
Si germane frantuzite
Iti voi hrani sufletul.
Cu calciul oaselor
Si cu RH-ul vaselor
Iti voi hrani corpul.