O Secunda

Si daca timpul s-ar opri pentru macar o secunda
Si daca nimeni n-ar fi sa vada, sa auda
Te-as striga prin noapte,prin atmosfera uda
Ti-as urla niste soapte aflate din natura.

Si daca o secunda s-ar transforma in eternitate
Si daca nici o unda n-ar ajunge prea departe,
Ma voi multumi cu doar o naluca, singura dintre toate
Si voi tintui din nou ultimele raze cu un zambet lunatec.

Sed intre radacinile curgande
Privind muschiul putrezit
D-atatea picaturi surde,
D-atata vis mucegait.

Aci nourii trec prin munte
Soarele nemai reusind
Cu raze, iar, sa inunde
Solul, acum, incet murind.

Un urlet de fiara auzind,
Gandi ca-i urs in cusca
Sau lup incet pierind
Si-i aproape; aproape musca…

Tunet- sunetul cel ud,
S-aude din codru curgand,
Dus grabit inspre sud
De vesnicul vant suierand.

Si de supt unghii, malul,
Acuma negru-sangeriu,
Imi zambeste- si el satul
De tot verdele-cenusiu.

Si-mi las oasele-mi inghetate
Pe covor de frunze uleioase,
Iar in ceasta vesnica noapte
Voi ridica doar cantice duioase.

Rituri pagane-mi vin in minte
Si Soarele nevazut zeificand,
Gandesc in vuiet, nu-n cuvinte
Si mai aud fiara urland.

Frigu-mi intra-ncet in sange…
Imi ingrop iarasi visul
Ce sufletu-ncet il frange.
Astazi a cazut invinsul.