Membrana...

Timpul nu imi poate imbatrini pielea
Si nici risul nu poate zbirci.
Doar tu...

Nici acul nu se poate strecura
Si nici piatra nu poate zdrobi.
Doar tu...

Nici doctorul nu poate reface
Si nici orisicare medicament.
Doar tu...

Vinul si Painea

Cu acorduri invechite
Si germane frantuzite
Iti voi hrani sufletul.
Cu calciul oaselor
Si cu RH-ul vaselor
Iti voi hrani corpul.

Meditatie II

Stau. Veghez. Surprind.
Stelele se vad vestind
Pe cerul Amurgului;
Ma las doar Vantului…

Ajung departe.

Natura noua

Soare, ploaie, trasnet dur.
Ochiu-mi e tot mai sur.
Simt usor adiand un vant
Si un aer parca patand.

Pietre, noroi, iarba moale…
Am in cap doar ideile tale.
Copaci-s tremurand, frunzele cazand
Si sufletu-mi tot mai bland.

Alge, nuferi, verde albastrui.
Zambetu-mi e al nimanui.
Merg incet pe asta cale
Si fac loc vremurilor tale.

Scantei, taciune, flacara albastra.
Privirea-mi ramane-n fereastra.
Nici clopotele nu mai bat.
Mai am, doar, de stat.

Timpul trece, Soarele apune.
Ma uit la o rose Lume
Agitandu-se-n fata mea-
Eu, un simplu trecator;
Doar o marunta stea-
Parca uitand mereu ce vor.

Timpul trece, Soarele apune.
Ma uit la o neagra Lume
Incetinind ca un muribund-
Caci e greu sa fugi bolnav mereu,
Tot bolind, tot turband-
Parca si mie mi-e mai greu.

Poama

Intreaga-mi viata am stat sub semn,
Sub fantoma lui Etern.
Vesnic trecator- strivind;
Finalul stelelor amutind…

Popasul zilelor meditand,
In urma Sferei mergand,
Frunze-plumb centenar
Lasate de plopul solitar…

De parfumul ielelor surzind,
Doar seva inca soptind
Drumul putin de-l mai mergi-
In bolta pajistea de-o gasesti…

Vals

Ascult peretele...
Iata cum se ciocnesc atomii!

Ce vals al visului alb-ingalbenit,
Poate de la prea mult fumat...
Poate de la gandu-mi invechit...
Ce urlet disperat-munte de viori,
Poate arcusurile s-au rupt deodata...
Poate muzicianul e cuprins de fiori...
Ce raze cad atit de indiscret,
Poate de la un Soare racit...
Poate de la un Nor siret...

Cit de violent dans stralucitor!...

Se ciocnesc atomii, Iata!
Pertele ascult...

Meditatie

Timpul atat se va scurge.
Cat timp Soarele va apune,
Nimeni nu iti va spune,
Cand si cine Viata o smulge.

In ceasta ceata si fum.
Te vei gasi, iarasi, sezand,
Gandind viitorul, tremurand,
Lasand trecutul in scrum.

Tot acolo, lumina albastruie.
O nota va cobori in bemol,
Iar deasupra vechiului sol,
Luna va incepe sa se suie.