Autobuzul

Pasul pe usa ma sfasie din lumea visurilor.Intunericul ma orbeste in timp ce imi caut printre blocurile gandurilor mele drumul spre statia Autobuzului...
De mic am ramas fascinat de acest vehicul.Pe cat de aglomerat si galagios este in timpul zilei,pe atat de linistit si primitor este dupa inserate...
Noaptea-valul ce ne fereste de cele apartinand Necuratului este tulburata doar de acesta,neobosit inca de drumul sau lung...
Traseu-lung drum al vietii,patronat de lumini asurzitoare precum anii trecuti-fiecare cu tristele sale amintiri,sarate de lacrimile ce se preling pe geam...
Straini-devenind frati,iau parte la aceasta trecere prin timp si spatiu,devenind deodata relative,nemai apartinand complexului,divinului,neatinsului...
Zumzetul motorului-incet luand locul acelui ticait apartinand pendulului din ceasul batran si prafuit de pe peretele Copilariei,in timp ce franele par a fi strigatele disperate,ignorate de noi in trecut...
Statiile-blocajele vietii,cand cei in care ai avut o data incredere si i-ai iubit, te parasesc cu o suflare rece izbindu-te precum palma Realitatii,doar pentru a face loc unor noi prieteni ce iti vor impartasii pentru un timp greutatile vietii.
Intersectiile-alegerile importante,lasandu-ti mereu gandul amar al intrebarii "Si daca?..." mereu avand acelasi raspuns "Nu mai conteaza!",desi intotdeauna intrebarea va ramne pe buzele noastre...
Se apropie Coborarea...Te simti batran,obosit si parca ai dori a inchide ochii in momentul Parasirii...Incerci sa te gandesti la toate fericirile avute si zambesti nostalgic...El s-a oprit...Iti dispare zambetul,lasand loc unei seriozitati taioase,pe un chip intunecat...Ochii sunt inca inchisi...Simti ca vor ramane astfel o vesnicie.Usa se deschide.Simti cum un suflu rece iti ghideaza miscarile...
Undeva in spate se aude Autobuzul inchizandu-si usa,lasandu-te afara-Inger cazut din Cer pe prafuitul Pamant,lasandu-te singur si flamand.