Regele Nomad

In vremuri de mult uitate,
Pe cand vorbele erau fapte,
A existat un nomad popor
Ce se ocupa cu vit(z)a din ogor.
Ei bine, acesta cu siguranta avea,
(Caci pe atunci altfel nu se putea!)
Un print nomad mostenitor,
Peste al sau nomad popor.
Dupa ce tatal sau a plecat,
Dumnezeu, deodata, S-a aplecat
Pe print-rege sa-l puna,
Insa situatia nu era buna!
In calitate de rege nomad
Ce domneste peste popor nomad,
Acestuia ii trebuiau ani cativa
Peste hotar, pentru a se schimba!
Asa ca fiul regesc o lua la goana,
Fara avea in sacosa o poama,
Spre taramuri de mult duse,
In imperii de mult apuse.
Cand, insa, drumul-termina,
Se intoarse, suspina,
Si striga in gura mare:
"Am fost peste mari si oceane,
Am umblat mult si indelungat,
Eu sunt Regele acestui Regat!"
Insa oamenii l-au uitat,
Dupa atatia ani de umblat!...
Totul in jur se schimbase,
Obloanele toate erau trase!
Cativa batrani, numai,
Isi aminteau de el, dar vai!,
Singur a umblat, indelungat,
Si a ajuns un Rege fara Regat!