Printre serii de nimicuri ma preling
Iar mastile ceramice pleaca zimbind,
Lasindu-ma singur in lumea de-asfalt.
Ma urc incet pe un piedestal inalt.
Printre norii lacrimind voi muri,
Pasarile venind, plecind, vor urmari
Trecerea mea in nefiinta.
Nimeni nu va aprecia a mea straduinta.
Printre sufletele mov voi cobori
Si norii, porumbeii albi voi uri
Si ma voi arunca in abis.
Pe lumea mea niciodata nu a nins.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment