Sufletu-mi,zburdalnic odata,a incremenit-muzele mele au murit!
Gandurile lor,foste senine,au fost acoperite de nourii intunecati veniti din lacul simplitatii...Secarau precum el si Zanele mele si printii lor,gandurile tale si sufletul meu,lacrimile Ei si rasul Lui...
Tipetele indepartate ale "canibalilor" le-au inundat mintile...
NIMIC...
Atat si nimic altceva...
Totul s-a cufundat in intuneric...Asta e!Intunericul si Linistea ce au cuprins mintile tuturor se apropie si de mine...Se aprinde o tigara si se trage...Eu sunt,nu?Nu mai stiu...Nimic nu mai conteaza...
Nimic!
1 comment:
Noi suntem. Pentru ca simtim. Si atat timp cat simti, nu esti nimic! Chiar daca e timpul se masoara in nimicuri, locul se comprima in nimic si pana si viata se constituie dintr-o succesiune inutila de nimicuri. Sentio ergo sum!
Post a Comment